SUFLETUL MEU TANJESTE DUPA DOMNUL

Sufletul meu tânjeşte după Domnul şi cu lacrimi îl caut. Cum aş putea să nu Te caut? Tu m-ai găsit mai întâi şi mi-ai dat desfătarea Sfântului Tău Duh, şi sufletul meu Te-a iubit.

Tu vezi, Doamne, întristarea mea şi lacrimile… Dacă nu m-ai fi atras prin iubirea Ta, nu Te-aş căuta aşa cum Te caut. Dar Duhul Tău mi-a dat să Te cunosc şi sufletul meu se bucură că Tu eşti Dumnezeul şi Domnul meu şi până la lacrimi tânjesc după Tine.

Sufletul meu tânjeşte după Dumnezeu şi îl caută cu lacrimi.

Milostive Doamne, Tu vezi căderea şi întristarea mea, dar cu smerenie cer mila Ta: revarsă asupra mea, a pă cătosului, harul Sfântului Tău Duh. Amintirea lui atrage mintea să găsească iarăşi milostivirea Ta.

Doamne, dă-mi duhul smereniei Tale, ca să nu pierd iarăşi harul Tău şi să nu plâng în hohote după el, cum plângea Adam după rai şi după Dumnezeu.

In primul an al vieţii mele în mănăstire sufletul meu a cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfânt. Mult ne iubeşte Domnul; ştiu aceasta de la Duhul Sfânt pe Care mi L-a dat Domnul prin singură milostivirea Lui.

Sunt un om bătrân şi mă pregătesc de moarte, şi scriu adevărul de dragul norodului. Duhul lui Hristos, pe Care mi L-a dat Domnul, vrea mântuirea tuturor, ca toţi să cunoască pe Dumnezeu. Domnul a dat tâlharului raiul; tot aşa va da raiul şi oricărui păcătos. Pentru păcatele mele sunt mai rău decât un câine râios, dar m-am rugat lui Dumnezeu să mi le ierte, şi mi-a dat nu numai iertarea, dar şi Duhul Lui, şi în Duhul Sfânt am cunoscut pe Dumnezeu.

Vezi iubirea lui Dumnezeu faţă de noi? Şi cine ar putea descrie milostivirea Sa?

O, fraţii mei, cad în genunchi şi vă rog: credeţi în Dumnezeu, credeţi că Duhul Sfânt Cel ce dă mărturie despre El în toate bisericile şi în sufletul meu.

Duhul Sfânt este iubire; şi această iubire se revarsă în toate sufletele sfinte care sunt la Dumnezeu, şi acelaşi Duh Sfânt este pe pământ în sufletele care iubesc pe Dum nezeu. In Duhul Sfânt, toate cerurile văd pământul şi aud ru găciunile noastre şi le duc la Dumnezeu.

Domnul este milostiv; sufletul meu ştie aceasta, dar nu poate să o descrie. El este foarte blând şi smerit, şi atunci când sufletul îl vede, se preschimbă în întregime în iubire de Dumnezeu şi aproapele şi se face el însuşi blând şi smerit. Dar dacă omul pierde harul, atunci va plânge ca Adam la izgonirea din rai. El hohotea şi întreaga pustie auzea suspinul său; lacrimile lui erau amare de întristare şi ani mulţi le-a vărsat el. Tot aşa şi sufletul care a cunoscut harul lui Dumnezeu, atunci când îl pierde, tânjeşte după Dumnezeu şi spune: „Sufletul meu tânjeşte după Dumnezeu şi îl caut cu la crimi”.

(Sf. Siluan Athonitul)

O, Iisuse, Tu, Singurul Prieten Al Singurătăţii Mele,

O, Iisuse, Tu, singurul Prieten al singurătăţii mele,
ai milă totdeauna de dragostea mea, căci totdeauna este slabă...
Când este fericită, se pierde cu totul în bucuria ei şi uită că mai este încă pe pământ.Atunci îşi descoperă tot lăuntrul şi îşi dăruieşte tot avutul cel mai de preţ,
nemaiţinând seama că ar putea fi privită cu dispreţ, ca o uşuratică.
Sau bănuită de risipă, ca o nebună.
Când este mâhnită, iarăşi se pierde cu totul în durerea şi în lacrimile ei,
uitând de orice trecut şi de orice viitor fericit.
Când îi vine un oaspete nou, se pierde cu totul în încrederea ei,
uitând de toţi cei dinainte care au venit numai s-o jefuiască.
Atunci îşi întinde masa cea mai largă, cu dărnicia cea mai largă
şi aşază în faţa oricui tot ce are mai bun în cămările sale.
Ca oaspetele să plece cât mai sătul şi cât mai mulţumit.
Nici mai gândindu-se că au fost atâţia dintre aceştia care i-au batjocorit dărnicia, numind-o nesocotinţă.
Când face cuiva o făgăduinţă, se pierde cu totul în grija de a şi-o împlini mai devreme şi mai mult chiar decât ar trebui.
Fără să se mai gândească la niciuna din ostenenile ori pagubele care o costă aceasta.
Când nu i se răspunde,
se pierde cu totul în a-şi găsi numai ei vreo vină pentru tăcerea nedreaptă.
Iar dacă nu îşi află vina căutată – şi-o inventează,
numai spre a nu-şi opri niciodată, asupra nimănui, vreo bănuială că a înşelat-o.
Când trebuie să se întoarcă singură de acolo de unde se aşteaptă să plece însoţită,
sau când trebuie să culeagă un spin în loc de o floare şi o rană în loc de mângâiere, sau când trebuie să îşi aducă înapoi darul neprimit –
în loc să aducă o îmbrăţişare plină de recunoştinţă,
sau când trebuie să însoţească un sicriu în loc de un steag
şi să plângă pe o piatră în loc de un umăr,
sau când trebuie să strângă o bănuială, în loc de o încredinţare
şi o teamă în loc de o siguranţă,
sau când trebuie să plece însetată chiar de lângă izvorul
până la care a răzbătut cu nespuse primejdii şi osteneli,
ai milă atunci totdeauna, Preaiubitul meu, de inima mea slabă!
Înnoieşte-mi de fiecare dată încrederea în iubirea Ta! Şi în însuşirea tuturor semenilor mei de a putea iubi cu adevărat.
Fă ca dragostea celor puţini, care îmi sunt alături, să-mi fie de un preţ mai mare
decât toată ura celor mulţi, care îmi sunt împotrivă.
Fă ca preţuirea celor cinstiţi să-mi fie mai însemnată decât dispreţul tuturor celorlalţi.
Fă ca amintirea tuturor bucuriilor pe care le-am avut să-mi fie mai mare decât oricare durere şi dezamăgire pentru cele pierdute.
Fă ca dulceaţa dragostei adevărate să-mi fie mai netrecătoare
decât amărăciunea celor ce m-au înşelat,
şi clipele strălucite, petrecute pe munte cu Tine,
să-mi fie o răsplătire nespus mai grea decât toţi anii îndelungaţi târâţi în întuneric printre monştri
Că prin toate acestea, Tu i-ai dat iubirii mele sau i-ai luat ceva,
numai ca să o faci mai frumoasă.


AMIN!
Traian Dorz

PRIETEN AL TINERETII MELE

*text publicat de Sorin Micutiu in Reteaua literara 
*autor-Traian Dorz 

"Înduratule şi nepreţuitule Prieten al tinereţii mele, marile iubiri se pot vedea numai în clipa marilor hotărâri?
Iubirea care îşi poate târî marile ei aripi prin praful nedespărţirii de cealaltă este adevărata iubire.
Abia atunci Ţi-am văzut-o.

Atunci Ţi-am văzut minunea dragostei Tale pentru mine, nemărginirea milei tale, starea mea jalnică, spaima Ta pentru soarta şi viitorul meu.
Ai dat la o parte zidul care ne despărţea şi ai trecut înapoi la mine, peste muntele de gheaţă care se prăbuşise între noi.
Ţi-ai strâns aripile mari şi puternice şi Te-ai aşezat iarăşi resemnat şi milostiv lângă mine, cuprinzându-mi capul obosit la Pieptul Tău.
Ştergându-mi lacrimile neputincioase şi calde ce îmi şiroiau pe mâinile Tale, mi-ai zis:
- Nu mai plânge! Rămân şi Eu.
Nu pot să merg fără tine. Nicidecum nu pot să te las. Cu nici un chip nu pot să te părăsesc.
Te voi aştepta până vom putea merge iarăşi împreună.
Nu pot pleca singur.
Mi-am rezemat capul pe umărul Tău puternic şi bun.
Am simţit toată inima topindu-se în mine.
Mi-am plecat şi mai mult faţa, pentru ca lacrimile mele să poată curge şi mai din plin, nevăzute, în poala Ta.
Soarele vieţii mi s-a ivit strălucind din nou, înviindu-mă ca dintr-o moarte înspăimântată.
M-am ridicat din prăbuşirea mea şi, începând din nou să nădăjduiesc, încercam să mă înalţ spre credinţa mea cea dintâi.
O, Mântuitorul meu, Prietenul tinereţii şi salvării mele, eu nu pot acum. Dar Tu ştii că eu doresc atât de mult să vină vremea să pot.
Nu pot să zbor acum, dar mă voi târî pe urmele Tale, oricât de aspru va fi drumul meu după Tine.
Şi oricât de adânc îmi vor sfâşia pietrele ascuţite tălpile picioarelor mele slabe.
Nu mai pot trăi în singurătate.
Singura mea dorinţă este să mor sau să trăiesc lângă Tine.
Dar, Dumnezeul meu slăvit, cât de neputincios îmi este sufletul şi cât de legată inima!
Ce înalt este muntele dragostei Tale şi ce sus este este vârful lui însorit!
Când îl vom putea sui noi oare şi când voi ajunge, în sfârşit, acolo unde ar trebui să fiu acum de mult?
Iată, dacă dau, de ce mai cântăresc?
Dacă lupt, de ce îmi mai număr rănile?
Dacă iubesc cu adevărat, de ce îmi mai număr rănile?
Dacă iubesc cu adevărat, de ce mai aştept să mi se răspundă la fel?
De ce mai sunt încă şi acum atât de mult tot eu şi atât de puţin Tu? Deşi ştiu atât de bine ce trebuie să fiu şi să fac!
Astupă-mi mai repede, Iubitule, văile mele adânci şi coboară-mi mai repede muţii Tăi înalţi.
Îndreaptă-mi mai deplin căile mele strâmbe şi netezeşte-mi mai frumos drumurile zgrunţuroase.
Ca să ajung o dată cu Tine unde ar fi trebuit să fiu de mult.

Misiunea sufletului

1. Vei primi un trup. Poate să îţi placă sau îl poți detesta, însă va fi al tău pentru întreaga călătorie pe care o faci pe Pamânt de această dată. Cum îl tratezi depinde numai de tine.

2. În fiecare zi vei primi o lecţie pentru că eşti înscris la cursul full time numit VIAŢĂ. Poate să îţi placă lecţia sau să o consideri irelevantă ori prostească, dar în fiecare zi o lecţie va apărea într-o formă oarecare. Ai zilnic ocazia să înveţi din aceste lecţii. Ele se vor repeta regulat, până când experiența necesară ție va fi pe deplin asimilată.

3. Nu există greşeli; există numai lecţii. Creşterea este un proces de încercare şi eroare - se numeşte experimentare. Experimentele eşuate sunt la fel de mult parte din proces ca şi cele care la un moment dat reuşesc.

4. Deseori o lecţie învăţată va apărea din nou ca recapitulare. Ea poate fi deghizată faţă de forma originală în care a fost învăţată tocmai pentru a te testa dacă ai învăţat bine.

5. Învăţarea lecţiilor nu se termină. Nu există nici o parte a vieţii care să nu conţină lecţii. Dacă mai trăieşti înseamnă că mai ai lecţii de învăţat. Câinii bătrâni poate că nu mai învaţă trucuri noi, dar oamenii bătrâni cu siguranţă mai pot învăţa lucruri noi.

6. Nu există un loc mai bun decât AICI. Când noţiunea ta despre ACOLO a devenit un AICI vei obţine imediat un alt ACOLO care, din nou, va arăta mai bine decât AICI.

7. Ceilalţi nu sunt decât nişte oglinzi pentru tine. Nu poţi să iubeşti sau să urăşti ceva la o altă persoană fără ca acel aspect să fie o parte din tine pe care o iubeşti sau o urăşti. Din nou iată o ocazie să mai înveţi încă o lecţie.

8. Ce faci cu viaţa ta este pe deplin decizia ta. Ai toate uneltele şi resursele să o modelezi aşa cum vrei. Alegerea este a ta. Alegerea este o recapitulare a lecţiilor pe care le-ai primit zilnic.

9. Ai deja toate răspunsurile. Răspunsurile la toate întrebările vieţii sunt deja în tine, tot ceea ce trebuie să faci este să te uiţi înăuntru, să asculţi şi să ai încredere. A te ruga înseamnă să ceri răspunsuri, a medita înseamnă să le asculţi.

Cel mai probabil vei uita aceste reguli. Dar  NU TE DESCURAJA! Viata va avea grija sa ti le reaminteasca de fiecare data!

DOAMNE AJUTA!

- De se va răscula în cugetul tău roiul gândurilor urâte şi slăbind vei fi biruit să şti că pentru o vreme te-ai despărţit de harul dumnezeiesc.

- Monahul este dator să aleagă postul cel mai frumos, să nu se lase robit de patimi şi să porte grijă pururea de cea mai deplină linişte (isihie).

- Dracii care urăsc sufletele noastre, dă unora în gând să ne aducă laude reci, apoi ne îndeamnă să le îmbrăţişăm plini de bucurie.

- Primeşte mai bine pe cel ce te batjocoreşte decât pe cel ce te laudă, de care s-a scris că nu se deosebeşte de cel ce blestemă.

- Când, sârguindu-te pentru virtutea postirii nu o poţi dobândi din pricina neputinţei şi cu inima zdrobită te întorci cu mulţumire către Purtătorul de grijă şi Judecătorul tuturor, însuşi faptul de a mulţumi milostivirii lui Dumnezeu ţi se va pune în socoteală, numai să te arăţi pururea umilit înaintea Domnului şi să nu te înalţi faţă de nici un om.

- Ştiind vrăjmaşul că rugăciunea ne stă nouă apărătoare iar lui vătămătoare, se sileşte să ne desfacă de ea, ne împinge la pofta ştiinţelor elineşti.

- Iar a cânta nu este propriu celor ce se roagă, cerând ceva celor ce se veselesc, dar veselia să o amestecăm cu frică Dumnezeiască.

- Drept aceea siliţi-vă să vă arătaţi credinţă şi cunoştinţă mai mult prin fapte.

- În stările triste ale sufletului obişnuieşte să înflorească harul lui Dumnezeu.

- Nimic nu obişnuieşte să piardă aşa mult virtutea ca luarea în ras, batjocora şi vorbirea deşartă. Dar iar, nimic nu înnoieşte sufletul învechit şi nu-l face să se apropie de Dumnezeu, cu frică de Dumnezeu, ca atenţia cea bună, cugetarea neîncetată la cuvintele lui Dumnezeu, înarmarea cu rugăciunea şi urmărirea câştigului din privegheri.

Rugaciunea Lacrimilor!

Parinte drept,Adevarat si Desavarsit prin ofranda durerilor Maicii Domnului,Sfanta intre Sfinte,la picioarele Crucii in Viata pamanteana a domnului Iisus si astazi in cer,Te rog Doamne,cu umilinta,binevoieste sa accepti cererea mea.

O,Doamne Iisuse,adu-Ti aminte de lacrimile de sange si ulei ale Aceleia care Te-a iubit mai mult ca orice pe pamant si care te iubeste acum cu si mai mare ardoare in cer(se repeta de 5 ori)

O,Doamne Iisuse Hristoase,Mantuitorul nostru,asculta implorarea mea si cererea mea prin lacrimile de sange si de ulei,prin durerile Preasfintei Tale Mame,oferite pentru noi(se repeta de 10 ori)

O,Mama a Domnului Iisus,si a mea,prin lacrimile Tale,arata-mi prin puterea lor ca sunt copila Ta,asa cum iti cer binecuvantarea Ta solemna,si cu smerenie prin aceasta scurta rugaciune,ma rog sa primesti iuburea mea.AMIN

Fie ca rugaciunea noastra Maica Domnului sa fie "Izvor de Bucurie",pentru numele Tau Cel Sfant,in vecii vecilor.AMIN

Doamne Iisuse

Doamne Iisuse,Dumnezeul meu Doamne la tine ma rog si plang

Ma rog la Tine plangand mereu Ajuta-mi mania sa mi-o infrang

Invata-ma sa nu gresesc din nou Cu dragostea Tainima-mi zdrobeste

Te rog iarta-ma Doamne Iisuse In ea sfant lacas te salasluieste

Iisuse,Dumnezeul meu Invata-ma smerit sa fiu mereu

Iisuse al meu,Iisuse al meu

Rugaciune celor 40 de lumanari si de 160 de ori "Tatal Nostru"

O tanara care aude discutia intra in vorba. O cheama Alice Chirila, este studenta la Universitatea de Petrol si Gaze Ploiesti si cunoaste si ea efectele benefice ale Rugaciunii Lumanarilor Aprinse. "Am avut o problema de sanatate cumplita: niste bube urate imi acoperisera corpul. Si-am rezolvat. A fost un cosmar. Colegii imi ziceau Buboasa, nu se uita nimeni la mine, toti fugeau cand ma apropiam, se temeau sa nu se ia si la ei. Medicii mi-au tot prescris tratamente, am dat cu diverse preparate si alifii aduse chiar din Germania. N-au avut nici un efect, incat zicea mama ca sunt fermecata. Mi-a dat cineva rugaciunea si, urmand indicatiile legate de ea, am avut surpriza sa vad ca bubele se usuca. Sunt, insa, cateva conditii de respectat, in care la loc de frunte se afla legatura cu un preot. Impreuna cu el, trebuie aleasa o zi in care se tine post, curatenie trupeasca si sufleteasca. Rugaciunea se face in genunchi. Se iau 40 de lumanari - dar numai de la biserica, nu din magazine, ca acelea nu au efect - pe care le aprinzi. Lumanarile trebuie sa arda complet. Pentru fiecare lumanare, se zice de patru ori "Tatal nostru". Deci, pentru 40 de lumanari se zice "Tatal Nostru" de 160 de ori. Credinciosul trebuie sa se apuce de operatie inainte de miezul noptii, in asa fel incat sa nu treaca cu rugaciunile in ziua urmatoare. La sfarsit, cand ceara lumanarilor s-a topit, se spune Rugaciunea Lumanarilor Aprinse. Separat, si numai o singura data. Daca preotul e anuntat, face si el rugaciunea in biserica, pomeneste pomelnicul celui care se roaga si toate cererile si necazurile lui. Dupa aceasta noapte, se tin post si curatenie sapte zile. In fiecare zi se aprind cate sase lumanari si pentru fiecare lumanare aprinsa se spune de patru ori "Tatal Nostru". La sfarsit, se citeste Rugaciunea Lumanarilor Aprinse. Tot o singura data. Preotul se roaga si el la biserica. Dupa cele sapte zile, timp de sase saptamani, miercurea si vinerea se aprinde cate o lumanare si se spune de patru ori "Tatal Nostru". Apoi iarasi, o singura data, se spune Rugaciunea Lumanarilor Aprinse. Resturile lumanarilor arse in toata aceasta perioada se aduc la biserica, unde oficiaza preotul care da ajutor. Toti cei care fac asta trebuie sa aiba credinta si sa participe la cat mai multe Sfinte Masluri. Eu va spun ca Rugaciunea Lumanarilor Aprinse este cel mai bun medicament. Ritualul se poate face si fara preot, dar e mai bine sa faca si el rugaciuni, caci se indeplineste mai repede ceea ce-ti doresti."

"Precum arde lumanarea mea de repede, 
tot asa sa-mi ajute Dumnezeu"

Textul rugaciunii:
"Doamne, asa precum arde lumanarea mea de repede, luata din sfanta biserica, tot asa sa-mi ajute Dumnezeu, Maica Precista si toti sfintii, ca sa piara tot atat de repede toate facaturile, spurcaciunile, toate relele si patimile, blestemele si lucrurile diavolesti, farmecele, descantecele, mestesugurile si uneltele diavolesti de la locul unde stau, de la casa mea, din familia mea, de la cei bantuiti de patimi (bautura, cafea, tutun, curvie, jocuri de noroc, neascultare si nesupunere, injuraturile de cele sfinte), din capul meu, din trupul meu, din sufletul meu, din familia mea. Doamne, ajuta-ma sa-mi recapat sanatatea, linistea, sporul si prosperitatea casei, a serviciului, a locului unde lucrez, sa fiu binevazut, sa am spor in casa, in vite, in pasari, sa fiu ferit de accidente si de relele intamplari, eu si casa mea, familia si colaboratorii de la munca. Doamne, sa se departeze vrajmasii si sa se imblanzeasca, sa am soarta buna de la Dumnezeu, sa mi se dezlege cununiile si facaturile, sa fiu ferit de argintul viu si lucrurile vrajitoresti sa nu aiba putere asupra mea. Doamne, fereste casa mea de ura si invidie, de certuri, de batai, de boli molipsitoare, de betii, de anturaj prost. Doamne, fereste familia mea si sufletele noastre de toate incercarile si rautatile si da-ne, Doamne, sanatate, impliniri, realizari si viata fara de primejdii. Doamne, intareste-ma si pastreaza-mi credinta stramosilor, credinta crestinilor. Doamne, ocroteste pe parintii mei, pe fratii mei, pe surorile mele (se spun numele lor) si dezleaga blestemele viilor si mortilor cazute asupra noastra. Si lumineaza mintea si soarta copiilor nostri, da-le spor la invatatura si reusita in viata. Doamne, vegheaza si intareste tineretul si copiii celor de-un neam si o credinta cu noi. Doamne, ai grija de toti copiii si intelepteste si pe copiii mei. (Toate numele pentru care se roaga respectivul.) Doamne, da-ne painea cea de toate zilele si linistea ta cea sfanta! Doamne, sa se implineasca toate rugaciunile noastre! Doamne, ajuta-ne! Doamne, iarta-ne! Doamne, miluieste-ne! Doamne, fie-Ti mila de noi! Doamne al puterilor, fii cu noi! Amin!"

Cu sufletul in palma

Pentru ca este vorba despre o rugaciune de faima recenta, ale carei puteri spun oamenii ca sunt de-a dreptul miraculoase, am vrut sa aflam si parerea unui slujitor al lui Dumnezeu. M-am adresat parintelui Alexandru Stefan Savulescu de la Biserica "Maica Precista" din Ploiesti, un preot - dupa cum spun credinciosii - cu har si daruire spre cele sfinte. Iata raspunsul: "Am auzit ca exista aceasta rugaciune si ca circula prin Prahova, pe la noi. Nu stiu cate minuni savarseste ea, am aflat si eu de la credinciosi ca este citita de toti cei aflati in nevoie. Dar nici nu cred ca face rau sa te rogi astfel, sa vorbesti cu Dumnezeu si cu Maica Sa, sa iti deschizi inima si sa spui ce te apasa. Toate rugaciunile au fost create de cineva pentru folosul oamenilor. Asa si cu aceasta, a lumanarilor aprinse. Poate ca nu a aparut inca intr-o carte tiparita, dar este o rugaciune. Toate rugaciunile, spuse sau citite, sunt pana la urma facatoare de minuni, caci sfantul caruia i te adresezi te asculta. Daca ai ganduri bune si alese, nu se poate sa nu se indeplineasca. Cu sufletul urgisit pus in palma, cu credinta de mantuire in gand, oricine se roaga este primit in dreapta Tatalui Ceresc si ajutat. Nu exista oameni cu adevarat rai, cum nu exista nici dintre aceia in totalitate buni. Dar oricine se roaga este ascultat."
Se spune ca puterile Rugaciunii Lumanarilor Aprinse sunt cu atat mai mari cu cat cel care detine rugaciunea o imparte cat mai multor oameni. Si, pe rand, suflete chinuite se linistesc, nenorociri sunt indepartate, boli incurabile isi gasesc leacul. Trebuie doar sa crezi in Rugaciunea Lumanarilor Aprinse. Sa-ti pui nadejdea ca ajunge la Dumnezeu si ca necazurile tale sunt ascultate, inainte de a fi prea tarziu. Sa-L simti pe Atotputernicul ca te-asculta atunci cand te rogi. Sa crezi in grabnicul Sau ajutor. Cei care au scapat de necazuri si greutati, multumita acestei rugaciuni, asa spun. Si in Prahova ei sunt destui. O daruim acum mai departe celor care cred, care spera, care o asteapta si au nevoie de ea.
Nina Marcu


Precizare:
Cele 40 de lumanari se aleg si se ard intr-o noapte, inainte de miezul noptii, ca sa nu se treaca in ziua urmatoare. Se spune Tatal nostru, de 4 ori pentru fiecare lumanare arsa. La sfarsit, se spune rugaciunea lumanarilor o singura data. Apoi, dupa aceasta noapte se tine post si curatenie trupeasca sapte zile, aprinzandu-se in fiecare zi cate sase lumanari, care nu au legatura cu cele 40. Sunt inca 42 de lumanari, dar cele 40 au fost arse atunci, in prima noapte. Se spune si in aceste sapte zile Tatal Nostru si Rugaciunea Lumanarilor aprinse, dar cele 40, au ars deja. Acestea 42 nu au legatura cu cele 40. Dupa cele sapte zile, se mai aprinde timp de sase saptamani miercurea si vinerea cate o lumanare. La fel se spune Tatal nostru si Rugaciunea Lumanarilor aprinse. Lumanarile care se aprind miercurea si vinerea, ca si cele 42, nu fac parte dintre cele 40. Acelea se aprind o data toate. Asta inseamna ca e nevoie de mai multe lumanari, ca sa fie continuat ritualul aproape doua luni. Caci numai asa are efect.