marți, 12 iulie 2011

Rugaciunea Lacrimilor!


Parinte drept,Adevarat si Desavarsit prin ofranda durerilor Maicii Domnului,Sfanta intre Sfinte,la picioarele Crucii in Viata pamanteana a domnului Iisus si astazi in cer,Te rog Doamne,cu umilinta,binevoieste sa accepti cererea mea.

O,Doamne Iisuse,adu-Ti aminte de lacrimile de sange si ulei ale Aceleia care Te-a iubit mai mult ca orice pe pamant si care te iubeste acum cu si mai mare ardoare in cer(se repeta de 5 ori)

O,Doamne Iisuse Hristoase,Mantuitorul nostru,asculta implorarea mea si cererea mea prin lacrimile de sange si de ulei,prin durerile Preasfintei Tale Mame,oferite pentru noi(se repeta de 10 ori)

O,Mama a Domnului Iisus,si a mea,prin lacrimile Tale,arata-mi prin puterea lor ca sunt copila Ta,asa cum iti cer binecuvantarea Ta solemna,si cu smerenie prin aceasta scurta rugaciune,ma rog sa primesti iuburea mea.AMIN

Fie ca rugaciunea noastra Maica Domnului sa fie "Izvor de Bucurie",pentru numele Tau Cel Sfant,in vecii vecilor.AMIN

Doamne Iisuse

Doamne Iisuse,Dumnezeul meu Doamne la tine ma rog si plang

Ma rog la Tine plangand mereu Ajuta-mi mania sa mi-o infrang

Invata-ma sa nu gresesc din nou Cu dragostea Tainima-mi zdrobeste

Te rog iarta-ma Doamne Iisuse In ea sfant lacas te salasluieste

Iisuse,Dumnezeul meu Invata-ma smerit sa fiu mereu

Iisuse al meu,Iisuse al meu

sâmbătă, 9 iulie 2011

Rugaciune celor 40 de lumanari si de 160 de ori "Tatal Nostru"



O tanara care aude discutia intra in vorba. O cheama Alice Chirila, este studenta la Universitatea de Petrol si Gaze Ploiesti si cunoaste si ea efectele benefice ale Rugaciunii Lumanarilor Aprinse. "Am avut o problema de sanatate cumplita: niste bube urate imi acoperisera corpul. Si-am rezolvat. A fost un cosmar. Colegii imi ziceau Buboasa, nu se uita nimeni la mine, toti fugeau cand ma apropiam, se temeau sa nu se ia si la ei. Medicii mi-au tot prescris tratamente, am dat cu diverse preparate si alifii aduse chiar din Germania. N-au avut nici un efect, incat zicea mama ca sunt fermecata. Mi-a dat cineva rugaciunea si, urmand indicatiile legate de ea, am avut surpriza sa vad ca bubele se usuca. Sunt, insa, cateva conditii de respectat, in care la loc de frunte se afla legatura cu un preot. Impreuna cu el, trebuie aleasa o zi in care se tine post, curatenie trupeasca si sufleteasca. Rugaciunea se face in genunchi. Se iau 40 de lumanari - dar numai de la biserica, nu din magazine, ca acelea nu au efect - pe care le aprinzi. Lumanarile trebuie sa arda complet. Pentru fiecare lumanare, se zice de patru ori "Tatal nostru". Deci, pentru 40 de lumanari se zice "Tatal Nostru" de 160 de ori. Credinciosul trebuie sa se apuce de operatie inainte de miezul noptii, in asa fel incat sa nu treaca cu rugaciunile in ziua urmatoare. La sfarsit, cand ceara lumanarilor s-a topit, se spune Rugaciunea Lumanarilor Aprinse. Separat, si numai o singura data. Daca preotul e anuntat, face si el rugaciunea in biserica, pomeneste pomelnicul celui care se roaga si toate cererile si necazurile lui. Dupa aceasta noapte, se tin post si curatenie sapte zile. In fiecare zi se aprind cate sase lumanari si pentru fiecare lumanare aprinsa se spune de patru ori "Tatal Nostru". La sfarsit, se citeste Rugaciunea Lumanarilor Aprinse. Tot o singura data. Preotul se roaga si el la biserica. Dupa cele sapte zile, timp de sase saptamani, miercurea si vinerea se aprinde cate o lumanare si se spune de patru ori "Tatal Nostru". Apoi iarasi, o singura data, se spune Rugaciunea Lumanarilor Aprinse. Resturile lumanarilor arse in toata aceasta perioada se aduc la biserica, unde oficiaza preotul care da ajutor. Toti cei care fac asta trebuie sa aiba credinta si sa participe la cat mai multe Sfinte Masluri. Eu va spun ca Rugaciunea Lumanarilor Aprinse este cel mai bun medicament. Ritualul se poate face si fara preot, dar e mai bine sa faca si el rugaciuni, caci se indeplineste mai repede ceea ce-ti doresti."

"Precum arde lumanarea mea de repede, 
tot asa sa-mi ajute Dumnezeu"


Textul rugaciunii:
"Doamne, asa precum arde lumanarea mea de repede, luata din sfanta biserica, tot asa sa-mi ajute Dumnezeu, Maica Precista si toti sfintii, ca sa piara tot atat de repede toate facaturile, spurcaciunile, toate relele si patimile, blestemele si lucrurile diavolesti, farmecele, descantecele, mestesugurile si uneltele diavolesti de la locul unde stau, de la casa mea, din familia mea, de la cei bantuiti de patimi (bautura, cafea, tutun, curvie, jocuri de noroc, neascultare si nesupunere, injuraturile de cele sfinte), din capul meu, din trupul meu, din sufletul meu, din familia mea. Doamne, ajuta-ma sa-mi recapat sanatatea, linistea, sporul si prosperitatea casei, a serviciului, a locului unde lucrez, sa fiu binevazut, sa am spor in casa, in vite, in pasari, sa fiu ferit de accidente si de relele intamplari, eu si casa mea, familia si colaboratorii de la munca. Doamne, sa se departeze vrajmasii si sa se imblanzeasca, sa am soarta buna de la Dumnezeu, sa mi se dezlege cununiile si facaturile, sa fiu ferit de argintul viu si lucrurile vrajitoresti sa nu aiba putere asupra mea. Doamne, fereste casa mea de ura si invidie, de certuri, de batai, de boli molipsitoare, de betii, de anturaj prost. Doamne, fereste familia mea si sufletele noastre de toate incercarile si rautatile si da-ne, Doamne, sanatate, impliniri, realizari si viata fara de primejdii. Doamne, intareste-ma si pastreaza-mi credinta stramosilor, credinta crestinilor. Doamne, ocroteste pe parintii mei, pe fratii mei, pe surorile mele (se spun numele lor) si dezleaga blestemele viilor si mortilor cazute asupra noastra. Si lumineaza mintea si soarta copiilor nostri, da-le spor la invatatura si reusita in viata. Doamne, vegheaza si intareste tineretul si copiii celor de-un neam si o credinta cu noi. Doamne, ai grija de toti copiii si intelepteste si pe copiii mei. (Toate numele pentru care se roaga respectivul.) Doamne, da-ne painea cea de toate zilele si linistea ta cea sfanta! Doamne, sa se implineasca toate rugaciunile noastre! Doamne, ajuta-ne! Doamne, iarta-ne! Doamne, miluieste-ne! Doamne, fie-Ti mila de noi! Doamne al puterilor, fii cu noi! Amin!"

Cu sufletul in palma

Pentru ca este vorba despre o rugaciune de faima recenta, ale carei puteri spun oamenii ca sunt de-a dreptul miraculoase, am vrut sa aflam si parerea unui slujitor al lui Dumnezeu. M-am adresat parintelui Alexandru Stefan Savulescu de la Biserica "Maica Precista" din Ploiesti, un preot - dupa cum spun credinciosii - cu har si daruire spre cele sfinte. Iata raspunsul: "Am auzit ca exista aceasta rugaciune si ca circula prin Prahova, pe la noi. Nu stiu cate minuni savarseste ea, am aflat si eu de la credinciosi ca este citita de toti cei aflati in nevoie. Dar nici nu cred ca face rau sa te rogi astfel, sa vorbesti cu Dumnezeu si cu Maica Sa, sa iti deschizi inima si sa spui ce te apasa. Toate rugaciunile au fost create de cineva pentru folosul oamenilor. Asa si cu aceasta, a lumanarilor aprinse. Poate ca nu a aparut inca intr-o carte tiparita, dar este o rugaciune. Toate rugaciunile, spuse sau citite, sunt pana la urma facatoare de minuni, caci sfantul caruia i te adresezi te asculta. Daca ai ganduri bune si alese, nu se poate sa nu se indeplineasca. Cu sufletul urgisit pus in palma, cu credinta de mantuire in gand, oricine se roaga este primit in dreapta Tatalui Ceresc si ajutat. Nu exista oameni cu adevarat rai, cum nu exista nici dintre aceia in totalitate buni. Dar oricine se roaga este ascultat."
Se spune ca puterile Rugaciunii Lumanarilor Aprinse sunt cu atat mai mari cu cat cel care detine rugaciunea o imparte cat mai multor oameni. Si, pe rand, suflete chinuite se linistesc, nenorociri sunt indepartate, boli incurabile isi gasesc leacul. Trebuie doar sa crezi in Rugaciunea Lumanarilor Aprinse. Sa-ti pui nadejdea ca ajunge la Dumnezeu si ca necazurile tale sunt ascultate, inainte de a fi prea tarziu. Sa-L simti pe Atotputernicul ca te-asculta atunci cand te rogi. Sa crezi in grabnicul Sau ajutor. Cei care au scapat de necazuri si greutati, multumita acestei rugaciuni, asa spun. Si in Prahova ei sunt destui. O daruim acum mai departe celor care cred, care spera, care o asteapta si au nevoie de ea.
Nina Marcu


Precizare:
Cele 40 de lumanari se aleg si se ard intr-o noapte, inainte de miezul noptii, ca sa nu se treaca in ziua urmatoare. Se spune Tatal nostru, de 4 ori pentru fiecare lumanare arsa. La sfarsit, se spune rugaciunea lumanarilor o singura data. Apoi, dupa aceasta noapte se tine post si curatenie trupeasca sapte zile, aprinzandu-se in fiecare zi cate sase lumanari, care nu au legatura cu cele 40. Sunt inca 42 de lumanari, dar cele 40 au fost arse atunci, in prima noapte. Se spune si in aceste sapte zile Tatal Nostru si Rugaciunea Lumanarilor aprinse, dar cele 40, au ars deja. Acestea 42 nu au legatura cu cele 40. Dupa cele sapte zile, se mai aprinde timp de sase saptamani miercurea si vinerea cate o lumanare. La fel se spune Tatal nostru si Rugaciunea Lumanarilor aprinse. Lumanarile care se aprind miercurea si vinerea, ca si cele 42, nu fac parte dintre cele 40. Acelea se aprind o data toate. Asta inseamna ca e nevoie de mai multe lumanari, ca sa fie continuat ritualul aproape doua luni. Caci numai asa are efect.

    joi, 9 iunie 2011

    Saturi duhovnicesti ale Parintelui Argatu / Manastirea Cernica


    Din sfaturile duhovnicesti ale Parintelui Ilarion Argatu de la Manastirea Cernica

    POSTURILE NEGRE

    (ajunarile)

    Se tin astfel:

    - Luni: pentru orice dorinta, cerere pe care o facem si dorim sa ne fie implinita (casatorie, serviciu, examene, copii, intelegere in casnicie, ascultare din partea copiilor si tot ce ne dorim cu binecuvantare de la Dumnezeu spre binele nostru si al familiei).

    - Miercuri: pentru napasta (invinuiri nedrepte la serviciu sau acasa, cand esti purtat prin judecati si dreptatea trebuie sa castige, sa se descopere adevarul ca esti nevinovat, pentru limpezirea situatiei, pentru scoaterea la iveala a adevarului).

    - Vineri: pentru farmece, boli, blesteme si dusmani, si in general pentru iertarea pacatelor celor vii si celor raposati din neamurile noastre; vinerea facem rugaciuni pentru usurarea lor, dar nu numai pentru neamuri, ci si pentru straini, cunostinte sau fosti prieteni care au decedat si pe care astfel ii usurezi in viata de dincolo. Pentru raposati dai si pomelnicul cu parastas la trei manastiri sau, daca a fost foarte pacatos, la sapte manastiri, acolo unde se face zilnic sfanta liturghie pentru un an de zile. In acest timp postesti si tu vinerile la rand, mai faci de poti si ceva milostenie pentru sufletele lor catre Dumnezeu. Mare pomana faci daca te rogi ca bunul Dumnezeu sa ierte pacatele unui suflet si sa-l scoata din chinurile iadului. Iar pe tine Dumnezeu te va rasplati si in aceasta viata si in cea de dincolo, astfel vei capata indurare pentru pacatele tale.

    Cand se ajuneaza in aceste zile de post, se fac si rugaciuni si se aprind si lumanari care se ard in patru timpi, astfel:

    - in zilele de luni si miercuri se aprind cate 7 lumanari;

    - vinerea se aprind 9 lumanari care se aseaza in semnul sfintei cruci: 3 pentru iertarea pacatelor, 3 pentru blesteme, 3 pentru farmece si dusmani vazuti si nevazuti, stiuti si nestiuti.

    Se mai fac si 40 de matanii, in patru timpi, dupa rugaciuni.

    Cand se tine post negru, asa cum s-a aratat mai sus, hrana pe care ar fi trebuit sa o mananci in acea zi (dar numai hrana de post) sa o dai la un sarac (sau o suma de bani), spunandu-ti numele de botez celui ce ii dai milostenie, ca el sa se roage pentru tine.

    In zilele de post nu trebuie sa te certi cu nimeni, orice s-ar intampla, oricat te-ar supara cineva si orice ispite ai avea.

    Nu trebuie sa dormi mai mult pentru a trece timpul mai repede, pentru ca asta inseamna ca incerci sa te inseli pe tine insuti.

    Nu trebuie sa stie nimeni ca postesti in afara de cei ai casei, si nu trebuie sa te lauzi cu asta.

    Sa nu faci vizite, ca sa nu fii obligat sa spui ca postesti si pentru a nu fi ispitit si pus in situatia sa mai faci si alte pacate.

    Fugi cat poti de orice pacat cu care te ispiteste necuratul diavol, pentru a nu-ti fura stradania facuta in ziua de post si pentru a nu pierde folosul ce-ti vine din aceasta jertfa.

    Nu uita ca postul nu este numai infranare (adica abtinere) de la mancare si bautura, ci si abtinerea de la orice alt pacat.

    Pentru ziua de luni, cand se tine post negru pana la ora 12 noaptea, dupa rugaciune, matanii si dupa ce au ars complet cele 7 lumanari ce le-ai aprins de dimineata, spui: "Sfintilor Arhangheli Mihail si Rafail, duceti nevrednica mea rugaciune si nevrednicul meu post la bunul Dumnezeu, pentru iertarea pacatelor mele, ale parintilor mei, ale bunicilor mei, ale celor adormiti din neamurile noastre, ale mosilor si stramosilor pana la al noualea neam si-mi daruiti mie implinirea dorintei mele (spui dorinta)".

    Daca ai vreun prieten (prietena), sa nu traiesti cu el in afara legii lui Dumnezeu (cununie), caci lui Dumnezeu nu-i place curvia, iar rugaciunea ta nu este primita (pacatul desparte pe om de Dumnezeu).

    Daca esti casatorit(a), sa nu te culci cu sotul in acelasi pat in zilele de post, chiar daca nu te impreunezi cu el: inaintea lui Dumnezeu este spurcaciune si aceasta pentru ca trupul barbatului este mai neputincios si tot doreste femeia si se socoteste ca-l ispiteste si chiar diavolul face in adins ispita pentru el, ca tu sa pierzi dulceata postului si ajutorul lui Dumnezeu in dorinta sau necazul pe care il ai.

    miercuri, 18 mai 2011

    Cum pot fi fericita?


    Ma gandesc des la oamenii care-mi sunt dragi. Alteori am ganduri mai putin placute. Imi vin in minte chipuri ale celor care ma irita, probleme care ma framanta sau ma nemultumesc. De aceea am luat in mod constient decizia de a petrece de cateva ori zilnic clipe de iubire.



    Cum anume? Sa petrec momente cand  ma gandesc la cineva care imi place, pe care il iubesc. Asa am o excelenta sursa de multumire si optimism. Imi aduc aminte de vechea zicala: "Un mar pe zi tine doctorul departe". Acum pot spune: "O clipa de iubire pune tristetea departe!"



    Asa am observat ca sentimentele si gandurile mele devin pozitive pe tot parcursul zilei. N-as indrazni sa spun ca toate gandurile mele sunt mereu frumoase, dar sigur vor deveni. Si simt ca o parte considerabila din progres este efectul acestui mic exercitiu.



    M-am obisnuit ca dimineata, dupa ce ma trezesc, sa inchid ochii si sa trag de cateva ori aer in piept. Apoi ma intreb: "Cui sa-i trimit iubirea mea acum?" Imediat imi apare in minte imaginea cuiva - iubitul, cineva din familie, o prietena, o colega de serviciu, o vecina, poate chiar o persoana pe care am zarit-o in plimbarea mea de ieri prin parc.



    Imi dau seama ca nu conteaza cu adevarat despre cine este vorba. Apoi, pur si simplu, ii doresc o zi plina de iubire. Cand am terminat - totul dureaza cateva minute - simt ca sufletul mi-e pregatit pentru o noua zi.



    Intr-un fel mistic, atmosfera acelor cateva minute, ma urmareste pret de mai multe ore. Unii spun ca aceasta este o rezonanta pozitiva.



    Testeaza si tu acest mic exercitiu si imi vei da dreptate.

    O sa-ti vie si tie randul.......


      M-a umilit iubirea ta,mi-a distrus demnitatea si increderea in oameni. Vreau sa te iert dar nu stiu cum.Nu vreau sa mai fim impreuna dar vreau sa te pot ierta.Acum imi vine sa spun:promit ca nu te voi ierta niciodata!E ciudat sa vrei sa poti sa ierti si sa nu poti. Este ciudat cat de mult poti sa te straduiesti si cat de putin reusesti. M-am gandit ca in momentul in care o sa-ti ceri iertare eu o sa ma grabesc sa ti-o refuz. O sa fiu rea, puternica, cruda, nu o sa-ti acord o sa fiu asa cum nu am fost niciodata. O sa fiu asa cum ti-ai dorit intotdeauna sa fii.E ciudat sa vrei sa poti sa ierti si sa nu poti. Nu o sa iert sincer. Nu o sa iert cu dragoste. Nu o sa uit frumos. O sa-ti intorc spatele. O sa-mi retrag lacrimile din ochi. Nu o sa fiu un om de rand, o sa fiu unul diferit. Unul care nu-si poate duce pe picioare fericirea pierduta, unul care s-a pierdut pe el incercand sa-l regaseasca pe celalalt… O sa fiu surazatoare si haina. O sa-mi simt ochii ca s-au intors impotriva mea. Or sa spumege de furie si neputinta, or sa freamate innebuniti ca nu las ca curga picaturi de apa pura. Ca am dat drumul siroaielor de sange, ca am dat glas razbunarii… Ca am iubit prea mult si ca am ajuns sa urasc prea putin… Ca am lasat noptile sa cada peste mania mea si ca am permis zilelor sa alunge ceata iubirii. Ca nu am lasat dragostea sa fie pura, ca nu am putut sa fac din despartire cel mai duios moment. Ca am amutit crezand in noi, cand tu imi strigai sa cred doar in tine.


    La inceput o sa-mi creasca aripi de fericire. Aproape am reusit! Apoi o sa-mi doresc sa se termine cat mai repede. O sa ajung aproape de euforie, iar de acolo nu o sa ma mai intorc. Si chiar acolo, in miezul ei, o sa uit cat mi-a fost de greu…
    O sa reusesc sa nu te iert chiar daca tu o sa-ti doresti contrariul.
    "Daca va exista ceva de iertat, intotdeauna va exista si ceva de condamnat”. Daca eu trebuie sa te iert acum, inseamna ca tu ai gresit. Mi-ai gresit. Mult. Prea mult ca sa te mai pot ierta, mult prea mult ca sa ma mai pot ierta. Inseamna ca nu ai facut nimic atunci cand m-ai vazut nefericita. Inseamna ca ai incurcat apa vie cu apa moarta, inseamna ca nu ai ascultat de cereri imperative, de rugaminti fierbinti, de limbajul trupului si de suflul sufletului.
    Inseamna ca ai fost prea orb ca sa asculti, prea surd ca sa vezi, prea tacut ca sa auzi. Inseamna ca ai fost confuz, ca tu ai aflat incotro te duci, dar nu mi-ar aratat unde sa ajung si eu. Inseamna ca m-ai lasat sa cad in gol, ca ti-a fost usor sa pravali peste mine singuratate, ranchiuna, durere,netraire,nevolnicie. Inseamna ca mie mi-a fost groaznic.

    duminică, 15 mai 2011

    Am suferit mult,chiar mai mult decat te-am iubit



     Inainte de a ne lua ramas bun ma simt obligata sa imi amintesc de tine,de clipele petrecute impreuna,de inima care odata batea ptr tine.
    Pastrez doar amintirea si ma tem ca o sa ramanem doar cu ea.Privind trecutul, te vad doar pe tine si asa de minunata si de neuitata e ziua cand te-am cunoscut.De ti-am gresit iarta-ma,de m-ai iubit uita-ma.Am sters pentru totdeauna cuvantul "te iubesc" din inima mea.Nu plange,asa e viata,uita totul si reaminteste-ti de clipele frumoase despre care putem spune ca este cel mai frumos.Iti multumesc si nu uita ne despartim si e pacat si vom lasa doar visul si amintirea .Abia acum simtim cata durere lasa despartirea si nu uita ca izvoarele sufletului meu au lacrimat cu cuvinte triste la despartire.Clipele fericite au fost un vis invartit de maretia dragostei care s-a sfarsit.Acum nu ne mai ramane altceva de facut decat sa dezradacinam tot ceea ce a fost,a existat intre noi si sa ne urmarim reintoarcerea unei neguri a iubirii.Incearca sa ma dai uitarii daca nu m-ai dat inca.......

    S-a intamplat ce trebuia sa se intample!


    Nu stiu multe lucruri despre viata. Nu sunt nici suficient de versata, nici destul de inteleapta pentru a privi cu detasare si a accepta faptul ca exista povesti ce iti imprima emotii ce refuza sa se estompeze, odata cu trecerea timpului. M-am multumit traind aici si acum toate acele lucruri care imi faceau inima sa bata mai tare, am condus repede, am iubit incet, am cazut, m-am ridicat si am asteptat cu nerabdare sa incerc din nou.
    Am plecat fara sa privesc inapoi atunci cand am crezut ca este timpul sa o iau de la capat. Si am crezut pentru un timp ca reusesc. M-am inselat. Poti fugi de multe lucruri, mai putin de tine insati. Si trebuia sa ma intorc la existenta unde lasasem atatea intrebari fara raspuns, ape line, valuri involburate, artificii, nesiguranta, teama, exaltare si dorinta de mai mult. In timp ce cautam un motiv pentru ca intoarcerea mea sa nu fie expresia capitularii in incercarea de a ma descurca pe cont propriu, am inceput un joc de cuvinte . Cu tine.
    Nu pot spune nici acum, in momentul in care iti scriu aceste randuri, ce m-a facut sa m-a opresc asupra ta. Poate niste amintiri de demult suprapuse unor ochi care pareau a spune mai multe decat as fi putut eu intelege. Poate faptul ca erai atat de diferit de toti cei pe care ii cunosc, de mine, pentru ca aveai darul de a ma aduce cu picioarele pe pamant din al 9-lea cer si a ma ridica atunci cand ma gaseam infranta si nesigura. Doar din cuvinte. Fara nici un efort din partea ta, existenta ta ma linistea si imi dadea fiori totodata. Devenisei micul meu secret ce ma facea sa zambesc de fiecare data cand imi aminteam de tine, un capriciu, o necunoscuta pe care nu aveam de gand sa o desoper chiar daca te cunosteam mai mult in fiecare zi. De fapt, ma cunosteam pe mine… Asa cum nu ma mai stiusem niciodata. Si imi placea fata aceea. Visatoare, nebuna, calma si plina de verva, ca un vulcan pe jumatate activ, asteptand momentul cataclismului. Asa cum nu as fi putut aparea in fata nimanui, ma gaseam in fata ta, convinsa fiind ca distanta si fapul ca nu erai pana la urma decat un necunoscut, imi permite sa fiu asa cum vreau fara teama de repercursiuni.
    Nu m-a interesat de unde vii si al cui esti, atata timp cat, de fiecare data cand erai cu mine, te simteam al meu. Fara sa te ating. Nu sunt genul de femeie care sa aiba usor inima franta, nu mi-a fost nicodata teama sa sufar. Chiar ma incita ideea ca existenta mea atat de bine pusa la punct in aparenta, sa fie zdruncinata putin. Imi place ca nu sunt perfecta si imi placea ca ceea ce faceam cu tine, nu semana cu nimic din ceea ce mai facusem pana acum. Ma linistea faptul ca nu sunt langa tine sa ma vezi atunci cand rosesc, cand zambesc, cand ma aprind de dorinta sau cand ma las prada furiei. Imi placea jocul acesta de-a fi si a nu fi cu tine, ca orice lucru nou si interesant din viata mea.
    Am ignorat cu desavarsire orice avertisment, ca lucrurile ar putea aluneca pe o panta pe care nu as putea carmi atat de bine incat sa ajung la finish nesifonata. Nu vroiam decat sa ma distrag, sa ma bucur de moment fara a stii cum va arata ziua de maine.
    Si am decis sa te vad. Sa aflu daca erai asa cum mi te inchipuiam, vroiam sa vad cum ma privesti cand te oglindesti in ochii mei, sa stiu daca ma va traversa un fior de emotie atunci cand iti voi rosti numele. Vroiam sa simt ca traiesc cu intensitate, si a te cunoaste mi s-a parut cea mai elocventa metoda de a o face. Cu bune si cu rele. Nu aveai cum sa ma dezamagesti, atata timp cat nu asteptam nimic de la tine. Nici macar sa fii tu barbatul acela pe care il construisem in imaginatie, sa iti asumi rolul in care te distribuisem in serile si noptile in care vorbeam de toate si nimic. Dar nu puteam trece mai departe fara sa stiu cine esti.Ne-am descoperit putin unul pe altul, nu suficient cat sa ne tina impreuna, insa prea mult ca sa pot inchide ochii si continua drumul ca si cum nimic nu ar fi existat. Simt ca am murit putin. Nu mult, insa nu stiu cat timp o sa ma mai pot deschide, inainte sa raman ferecata pentru totdeauna pentru tine. Luna noastra de miere s-a incheiat. Poate trebuia sa ne cunoastem mai devreme. Sau mult mai tarziu. Tu renunti la mine si la ce am putea avea pentru ca la randul tau esti bantuit de trecut. Un trecut ce nu va fi niciodata viitor, doar prezent, din cand in cand… Stii asta si este ok pentru tine asa. Stiu ca nu ai vrut sa ma ranesti si iti multumesc pentru 21 Octombrie.M-am luptat sa nu te sun, sa nu te mai vad, am incercat sa imi ascult vocea care ma indemna sa renunt inainte de a incepe sa sufar. In fiecare zi imi spuneam ca este ultima. Dar nu eram convinsa. Nu puteam face din asta un joc de putere, vroiam sa las orgoliul deoaparte. Nu imi sta in fire sa renunt si poate imi doream sa sufar, pentru ca sufetinta este si ea un mod de a simti, mai putin chinuitoare decat a te intreba « ce ar fi fost daca » pentru totdeauna…Te sarut pentru ultima data, ma afund in ochii tai in timp ce facem dragoste, imi las capul pe spate si imi tin respiratia in timp ce imi buzele tale imi alinta gatul. Imi trec mainile prin parul tau si iti mangai chipul.Te simt oftand si iti cuprind mana. Ma rog sa nu observi ca mi-au transpirat palmele intr-ale tale. Acum nu am cuvinte… Ma tragi spre tine si ma strangi in brate atat de puternic incat, pentru o secunda, as putea avea impresia ca nu o sa mai imi dai drumul niciodata. Dar noi stim mai bine…
    Plec inainte sa ma vezi plangand, si urasc lacrimile care imi ard obrajii si faptul ca ma pierd. Nu ar fi trebuit sa se intample asta. Imi jurasem sa nu ma implic si realizez ca m-am mintit foarte bine. Nu stiu regulile acestui joc. Stiu doar ca trebuia sa risc, chiar daca am pierdut. Si m-ai pierdut. Daca m-as intoace in timp, nu as putea schimba nici macar o secunda.
    Nu sunt suparata pe tine, doar putin pe mine. Pentru ca stiam ca se va termina asa. Si imi pare rau ca s-a terminat asa.. bine .. terminat.. nici nu sunt convinsa ce presupune asta, avand in vedere ca de fapt nu am inceput nimic.
    Nimeni insa nu va stii, doar noi doi. Pana la urma, este doar o poveste banala dintre un barbat si o femeie care se gasesc la un moment dat. Si apoi fiecare apuca pe drumul sau. Voi zambi ca deobicei, voi gresi ca de obicei, voi incerca sa repar acele capitole din viata mea care ameninta sa imi intunece viitorul.Pentru ca am invatat ca nu ma pot multumi cu prezentul din cand in cand… Nu stiu unde imi este locul, nu stiu daca voi ramane sau daca voi fugi din nou. In dorinta de a termina cu fantasmele, sunt astazi mai bantuita ca niciodata. De fantomele tale.Acel 21 octombrie nu se va schimba insa niciodata. Va ramane mereu in amintirea noastra. M-am oprit atunci si pentru acea secunda suspendata in timp, am fost cu tine…Si iti multumesc pentru octombrie.