Astazi si de foarte mult timp sunt asa de singura.....
Am crezut ca daca te accept alaturi de mine pe drumul vietii pot oricand simt nevoia sa ma sprijin pe umarul tau.Ma doare cand vad ca doar umarul meu e intodeauna prezent pentru tine.
Am ales sa pornesc cu tine pe acelasi drum sa ma sprijini cand mi-e greu,sa-mi fi alaturi cand mi-e bine si sa calatorim impreuna in aceasta viata ca fiind un singur trup.
Sunt asa de goala si lipsita de iubire......o caut si o doresc din tot strafundul sufletului meu!
Sunt ca un copac desfrunzit... prin ramurile lui trece vantul ,trece si nu ramane nici macar el.
Am atata iubire sa-ti ofer,atata liniste si tandrete si am atata nevoie de tine.Esti langa mine dar mereu absent,sunt femeia de tranzitie in viata ta!
Nu vreau si nu-ti doresc niciodata sa simti ce simt eu aproape tot timpul.....nu esti tu vinovat!
Eu am gresit cand te-am ales,eu m-am mintit ca v-a fi bine si eu am sperat sa te schimbi si inca mai sper.....
Poate voi fi femeia de tranzitie in viata ta,poate candva ma voi trezi si voi realiza ca sunt in plus.Atunci sunt sigura ca te vei trezi si tu.Atunci vei realiza ca m-ai pierdut,ca lipsesc si nu mai sunt.....
Sunt sigura ca trebuie sa plec intr-o zi din viata ta!E cel mai frumos mod de ami pastra putina demnitate si de a ma impaca cu mine!
Oare cate femei au alaturi un sot si simt ca sunt singure?
Oare cate au curajul de as pastra demnitatea si iubirea fata de ele insusi?
