Multumesc.....

"… pentru promisiunile pe care nu le-ai ținut … pentru cuvintele pe care nu le-ai spus … pentru visele care s-au dovedit a fii iluzii … pentru timpul pe care nu mi l-ai dăruit … pentru sentimentele pe care nu le-ai simțit … pentru ziua de azi pe care nu am avut-o niciodată … pentru emoțiile pe care le-ai trezit în mine și care m-au ajutat să devin persoana care sunt astăzi … pentru lacrimile care mi-au curățat sufletul și mintea … pentru tăcerile dintre noi , care mi-au dovedit că nu suntem suflete pereche … pentru momentele de rătăcire care te-au îndepărtat de lângă mine, pentru răspunsurile pe care nu mi le-ai dat , pentru că m-ai făcut să te văd așa cum ești în realitate, pentru că mi-ai deschis ochii și inima și m-ai făcut să realizez că de fapt iubeam o himeră."

CONFESIUNI

” Ai știut mereu cum să mă faci să plâng. Cum să tai din mine fără să curgă sânge. Doar suferință. Și lacrimi. 
Ai știut mereu cum să mă faci să mă simt ciudată. Rătăcită. Ca și cum dacă m-aș fi îndepărtat de tine eram un nimeni. O umbră care nu merita atenție. 
Ai știut mereu cum să mă rănești. Cum să folosești cuvintele împotriva mea, cum să faci să doară fără să schițezi un singur gest. 
Uneori, chiar și tăcerea doare. Doare, pentru că unde este tăcere, altădată erau săruturi. Și vorbe calde și pline de speranță. 
Ai știut mereu cum să pui sare pe rană. Cum să dai putere cuvintelor astfel încât să sape adânc în sufletul meu. Ai știut să spui povești dar nu ai știut și cum să le transformi în realitate. Și astfel ai căutat vinovați. Iar eu eram la îndemână. 
Ai știut mereu cum să profiți de mine. Cum să ai parte de iertarea și înțelegerea mea. Cum să cerșești iubire fără să o dai mai departe. 
Ai știut să pari a fi omul de care aveam nevoie, sufletul pereche pe care îl așteptam de foarte mult timp. Doar ai părut. Nu ai știut să și fii. 
Ai știut cum să porți masca prefăcătoriei și cum să-ți folosești calitățile cameleonice. Uneori erai bărbatul perfect. Prea bun ca să fii adevărat. Alteori erai un străin cu care nu aveam ce împărți. Straniu sentiment, nu crezi ? 
M-am trezit într-un final. Amorțită. Obosită. Cu sufletul făcut bucățele. Cu inima tatuată de amintirile noastre. Cu mintea rătăcind aiurea în trecut. Mi-a luat ceva timp să-mi revin. Să înțeleg care mi-au fost greșelile. Slăbiciunile. Să mă iert pentru timpul pierdut, pentru lacrimile care au curs fără rost, pentru temerile și nopțile pierdute așteptând un semn de la tine. 
Ai știut mereu cum să ieși la liman. Cum să fii un supraviețuitor. Ai înotat către mal în timp ce eu mă luptam cu valurile. M-ai abandonat în mijlocul vieții agitate și nici măcar nu pot să te învinovățesc. Dar nici nu te mai pot privi. 
Am reușit să pun punct. Pentru totdeauna. La tot ce a fost în trecut, la tot ce am trăit.
Probabil și eu aș fi știut aceleași manevre, aceleași trucuri ieftine pe care tu le-ai și aplicat. Probabil. Însă mă bucur că nu am făcut-o. Lasitatea este calitatea ta, nu si a mea. “

Sfaturi ale Cuviosului Paisie Aghioritul despre incredere!

                       Sfaturi ale Cuviosului Paisie Aghioritul despre incredere!

   Mare lucru este să se lase cineva în mâinile lui Dumnezeu! Oamenii îşi fac planuri şi încearcă să le realizeze, dar fără să ciulească urechile, fără să asculte care este voia lui Dumnezeu şi fără să se conformeze ei.

Trebuie să ne lăsăm cu încredere în seama lui Dumnezeu, ca El să ocârmuiască lucrurile, iar noi să ne facem datoria noastră cu mărime de suflet.

Dacă unul nu se încrede în Dumnezeu, aşa încât să se lase pe sine cu desăvârşire în mâinile Sale, se va chinui.

Nu ajunge credinţa în Dumnezeu, ci este nevoie şi de încredere în Dumnezeu. Încrederea în Dumnezeu atrage ajutorul Lui.

De obicei oamenii aleargă mai întâi la mângâierea omenească şi după ce sunt dezamăgiţi de oamei, abia atunci scapă la Dumnezeu. Dar dacă vrem să nu ne chinuim, să cerem mângâierea dumnezeiască, deoarece aceasta este singura mângâiere adevărată.

Creştinul crede şi se încrede pe sine lui Dumnezeu până la moarte, şi atunci vede limpede cum mâna lui Dumnezeu îl mântuieşte.

Aşa cum spune Apostolul Pavel, credinţa este să credem în cele nevăzute, nu doar simplu în cele ce se văd. Atunci când ne încredinţăm viitorul nostru lui Hristos, Îl obligăm să ne ajute.

Încredinţarea desăvârşită în mâinile lui Dumnezeu are drept mamă credinţa, prin care omul se poate ruga tainic şi poate primi şi roadele nădejdii.

Aceasta este o rugăciune neîncetată şi aduce ajutoare dumnezeieşti în ceasul în care trebuie.

Cuvinte intelepte ale Parintelui Ioan Danci

 "Nu fugi de greu,nu fugi de responsabilitate,nu fugi de încununare.Şti de ce?Pentrucă dacă vei fugi de ele...or să fugă dânsele după tine.Stai acolo unde eşti cu,curaj,cu trevzie şi mai ales cu credinţă,pune-L pe Hristos ca şi scut şi atunci nu vei simţi stramtorarea.
Suflete,te simţi singur?Te simţi descurajat?Te simţi părăsit?...Fi pe pace suflete,e doar o simţire de moment,priveşte cu atenţie în jurul tău,vezi unde îţi este îngerul păzitor,ia-l de mâna şi inaintaţi...O,suflete!!!,nu-L vezi pe Dumnezeu ca te aşteptă?Uite cum Îţi întinde mâna Lui PreaSfantă,curaj suflete...curaj.
Atunci când eşti în cea mai mare dezamăgire,în cel mai mare impas,în cea mai mare încurcătură...nu uita creştine,singura armă de ridicare este credinţa.E prea diavolesc să crezi ca totul sa terminat,când defapt nimic nu se termină aici...Când eşti tăiat de la sursa credinţei,eşti tăiat de la Izvorul lui Dumnezeu.
Mulţi cred ca iubirea este o stare,un sentiment,o virtute...Eu cred că iubirea este Dumnezeu.Dumnezeu este iubire!Deci,dacă noi avem iubire şi Dumnezeu este iubirea,atunci cu siguranţă ar trebui să tremurăm de fericire şi emoţie.Vedeţi dumneavoastră...unde este iubire găseşti de toate chiar dacă lipsesc multe,asta înseamnă ca le împlineşte Dumnezeu...însuşi iubirea.
Când Dumnezeu te atinge cu iubirea Lui,atunci sa tăiat firul lumii acesteia.Devi un om împărţit între două lumi,cu trupul cutreieri pământul,cu sufletul cutreieri cerurile.Un singur lucru este clar,credinta face imposibilul posibil.
O suflete dacă ai şti că fiecare clipă este o şansă care o pierzi!O suflete,în fiecare clipă poţi să devi un sclav al păcatului sau un om al virtuţii!Încearcă o suflete să speri,să crezi,să ai nădejde că următoarea clipă nu va mai fi pierdută ca şi sclav,şi te vei îndrepta spre virtute,te vei îndrepta spre Hristos.Bucuraţi-vă de fiecare clipă,numai că această bucurie să dăinuie veşnic.
Dacă vrei să fi un om liber,atunci fi un om bun,dacă vrei să fi împăcat cu tine însuţi,fi împăcat cu toată lumea.Ai chef de ceartă,de răzbunare?Fi răzbunător pe eu-l tău,pe patima ta.Faţă de aproapele să ai mereu o mâna întinsă,chiar dacă unii te lovesc peste ea,sau nu o doresc.La un moment dat tot o vor apuca să se ridice.
Dumnezeu este prea mare pentru mintea noastră,dar când vine vorba să coboare în inima noastră...Se face aşa de mic în această inima de mai încape pe lângă El,tot cerul şi pământul în această inimă.Fiţi politicoşi cu musafirii inimii,pentrucă tu eşti doar purtătorul ei,gazda este Hristos!
Cei ce sunteţi tineri nu uitaţi,şi noi trăim în secolul vostru,şi noi trăim în acest secol al desfranarii,al dezmierdarii.Credeţi ca nu ştim cât vă este de greu să vă luptati cu patimile şi păcatele în aceste vremuri?Ştim,şi să ştiţi ca şi Dumnezeu ştie,dar luptati dragii mei,luptati şi treceţi peste.Nu ştiţi cum?Sunteţi neputincioşi?Întrebaţi şi cereţi ajutor.Viaţa este aşa de scurtă...ca şi cum ai trece dintr-o încăpere în cealaltă închizând uşa după tine.Acum eşti,în clipa următoare te-ai dus...Bucuraţi-vă de viaţa...dar în masura să nu o pierdeţi pe cea veşnică.
Inima fiecărui dintre noi e o cetate.Intră şi iese cine vrea din ea.Unii intră mânca,beau şi apoi aruncă gunoiul pe jos,apoi în timp acestă cetate se infectează...sunt alţii care intră cu sfiială,şi aceştia mâncă şi beau dar sunt foarte atenţi să nu facă mizerie,să nu deranjeze urât.Deci să avem grijă cine intră în cetatea noastră,să primim doar pe cei ce îmbunătăţesc mersul ei.
Unii îşi cumpără haine,alţii bijuterii,unii îşi cumpără case alţii maşini.Unii îşi propun călătorii,alţii căsătorii...Câţi dintre noi îşi propun un început bun?Un început în toate acestea să fie şi Dumnezeu?Nu va calculaţi orele,zilele,lunile sau anii,în clipa următoare s-ar putea să număraţi faptele voastre în faţa Tronului Dumnezeiesc.
Dacă ar şti omul ce importantă are în faţa lui Dumnezeu,ar încerca să vadă ce importantă are Dumnezeu în viaţa lui.Dumnezeu este de neînţeles este mai mult decât tainic,dar este foarte accesibil de trăit.Să încercăm să trăim...să încercăm să trăim prin Dumnezeu.
Ai toate şansele să pui un început bun.Încearcă în primul rând să nu te tulburi...din tulburare vin multe patimi,inclusiv mândria care este deasupra tuturor.Zambiti,zambiţi chiar şi atunci când nu puteţi,acest zâmbet dacă nu te ajută pe tine îl va ajută pe cel ce te întîlneşte.Fiţi mai cu trevzie şi cu mult mai încrezători ca va fi bine.Dumnezeu dă după credinta fiecaruia...deci credinta este cheia.
În fiecare seară e bine să fi împăcat cu toată lumea şi mai ales cu Dumnezeu,s-ar putea ca dimineaţa să nu mai ai cu cine să te împaci,să nu mai ai la cine îţi cere iertare.În primul rând,somnul îţi va fi mai lin şi visele mai curate,apoi,dacă peste noapte vei trece în Împărăţie...acolo vei găsi iertarea şi împăcarea din aceia seară.
Eu ce sa va spun mai mult decat,traieşte azi aşa cum ai dori să traiesti atunci când vei sta în faţa lui Dumnezeu,si sa stiti ca,cei ce se află pe calea catre cer nu vor fi multumiţi să calatorească singuri,fara faptele bune ale sale,fara aproapele pentru care sa jerfit.
Ca om la slăbiciuni supus,umblat-am şi-n căi rele,dar iartă Bunul meu Iisus,tot pasul vieţii mele."

Sursa:https://www.facebook.com/ioan.danci.7

George Tarnea - E Totul Randuit Sa Se Intample

Cum sa traiesti frumos fara iubire,
Cum sa visezi, sa umbli, ori sa zbori,
Cum sa cuprinzi nelinistea din zori
Si pacea din amurg dintr-o privire?

Cum sa inoti prin marile de flori,
Cum sa te bucuri de intreaga fire
Si viata ta sa-si afle implinire
Fara minunea care da fiori?

E totul randuit sa se intample-
Cu simplitatea unei adieri-
Cand de lumina sufletul se umple,

Dar daca-n schimbul sterpei mangaieri
Ghetarii urii se ivesc la tample,
Nu-ti vei afla iertarea nicaieri.

Ploaie Si Lacrimi

sâmbătă, 17 martie 2012

Iau suferinta si mi-o pun la tampla
Prinde-ma de mana si zboara cu mine spre stele....azi m-am pierdut printre stropii reci de ploaie ...ploaie ...lacrimi ...cuvinte nerostite ce-mi ingheata pe buze... undeva in noapte!
Cate lacrimi incap intr-un strop de ploaie? Dar in sufletul unui om?

LACRIMI…de Franz Adrian Bernacsek-




Am prins odata

in mana

o picatura de ploaie

ce tinea prizonier un vis.

Am inchis ochii

lasand-o sa-mi alunece

printre degete, usor,

pana ce s-a zdrobit

de pamant.

Am murit atunci un pic

Si inca mai ploua…

cu lacrimi…

De ce uneori nu avem curajul sa spunem ce simtim?

Einstein spunea „Puţini oameni sunt capabili să exprime cu cumpătare păreri care să nu fie influenţate de prejudecăţile mediului lor social.Cei mai mulţi oameni nici măcar nu sunt în stare să formuleze asemenea păreri".
"Curajul de a fi tu însuţi NU înseamnă a face acte de eroism, să îţi pui viaţa în pericol ci înseamnă să înveţi să te respecţi, adică să te apropii cît mai mult de ceea ce eşti, înseamnă să faci în aşa fel încât să nu existe diferenţe între ceea ce spui şi ceea ce simţi, între ceea ce faci şi ceea ce gândesti."
A avea curaj de a fi tu însuţi înseamnă a-ţi asuma riscul de a te afirma.A avea curajul de a fi tu însuţi înseamnă riscul de a afirma că ai convingeri diferite de ale celuilalt, să-ţi asumi riscul de a fi respins de cei dragi, de a fi marginalizat. A încerca să fii de acord cu toată lumea inseamna a trai într-un adevărat conflict, un conflict al tau si numai al tau. Permite-ti curatenie si eliberare caci aceasta iti va aduce energie, energie si putere de a merge mai departe impacat si eliberat.

"Nu ne place sa traim cu oricine si nu putem trai pentru oricine. Cel ce intelege bine acest lucru va sti sa-si pretuiasca prietenii fara a-si uri sau prigoni dusmanii; caci nu exista un avantaj mai mare decat sa cunosti si sa patrunzi calitatile vrajmasului. Aceasta iti asigura superioritatea decisiva asupra lui". - Johann Wolfgang Goethe
" Mai intai instruieste-te singur, apoi vei primi invatatura de la altii". - Johann Wolfgang Goethe
Persoanele pe care le pierdem,nu le pierdem din cauza ca nu am spus ceva la momentul oportun ci pentru ca s-au saturat de asteptat pentru ca in adancul lor stiu ce ai vrea sa spui si nu o faci,ce ai vrea sa pronunti si nu reusesti poate e mai bine pentru ca cel care vrea sa iti fie alaturi va ramane mereu cu tine,va intelege cand iti lipseste curajul,va sti sa intuiasca ce gandesti,va sti ca odata si odata ii vei spune ce ai de spus.E ca o tombola raman cei care au rabdare,cei care nu cer fara sa dea,cei care raman atat in momente bune cat si cele mai putin bune, raman cei care stiu sa pretuiasca o alta fiinta,cei care nu se gandesc numai la sine.

De ce uneori nu avem curajul sa spunem ce simtim? Si atunci cand ne decidem totusi sa o facem nu mai este nimeni sa ne asculte? De ce nu exista acele persoane care sa ne citeasca direct in suflet, fara sa fie nevoie de cuvinte care pot fi interpretate?
S-a mai dus o zi, se vor mai duce multe. Nu sta şi contempla la ce ai putea să fii făcând calcule în gând si obţinând victorii în minte. Adevăratul succes e când faci pasul înainte. Schimbă ceva în viaţa ta. Rupe legătura  în care trăieşti şi înfruntă-ţi viitorul.
Ai dreptul să-ţi trăieşti visul, însă împlinirea lui  nu se realizează din iluziile unui vis pierdut.
Acceptă-te pentru ceea ce eşti pentru a putea  fi ceea ce speri sa fii! Descoperă-te în cele mai ascunse ipostaze pentru  a nu te împiedica de mister atunci când cauţi adevarul. Reinventează-te, redefineşte-ţi stilul de viaţa. Daca vrei mai mult trebuie să ieşi din tiparele obişnuitului chiar dacă obişnuitul este unic pentru fiecare om în parte. Asculta lumea din jurul tău. Studiază toate ipostazele. Cântăreşte oportunităţile. Fii încrezător. Fii vigilent.
Foarte frumos si pare usor dar de unde sa incep?

"Si viata mea se ilumineaza,
sub ochiul tau verde la amiaza,
cenusiu ca pamantul la amurg.
Oho, alerg si salt si curg.

Mai lasa-mă un minut.
Mai lasa-mă o secunda.
Mai lasa-mă o frunza, un fir de nisip.
Mai lasa-mă o briza, o unda.

Mai lasa-mă un anotimp, un an, un timp".
                          Nichita Stănescu

Speranta.....

Treci printr-o problemă grea, te uiţi în sus şi pur şi simplu nu vezi lumină la orizont? Strigi după ajutor dar ai impresia că nu te aude nimen? Strângi din dinţi şi reprimi cele mai violente sentimente? Încercările vin una după alta şi tu simţi că nu mai poţi? Simţi că ai obosit atât de tare încât ţi-e imposibil să-ţi mai târăşti picioarele? În toate aceste lucruri, ai strigat spre cer: ”Doamne, unde eşti Tu?”  Şi…tăcere. Cerul e mai albastru ca niciodată, vântul bate lin, afară e linişte şi în depărtare se aude lătratul unui câine. Iar tu…te simţi părăsit şi fără nimeni. Brusc te simţi mai bătrân cu sute de ani şi ai impresia că dacă mai sufli o dată, ţi se face o gaură în piept. Cerul tace.
Doar că…Dumnezeu e acolo. Chiar dacă nu-L simţi, chiar dacă nu-L vezi, El e acolo. De ce crezi că nu ai căzut în depresie, de ce crezi că încă mai ai suflare? Pentru că mâna Lui niciodată nu te-a părăsit. Când cerul tace, de fapt se roagă pentru tine. Priveşte dincolo de aparenţe. Priveşte dincolo de oameni, dincolo de final…priveşte în direcţia Lui pentru că e acolo. El te iubeşte mai mult decât crezi, mai mult decât fiinţa ta poate cuprinde…El…e aici. Chiar lângă Tine.

Doamne , ajuta inimii mele sa Te doreasca, Dorindu-Te sa Te caute, Cautandu-Te sa Te gaseasca, Gasindu-Te sa Te iubeasca , Iubindu-Te sa incetez a mai pacatui.
„Doamne, dă-mi seninătatea să accept ce nu pot schimba, curajul să schimb ceea ce pot şi înţelepciunea să le deosebesc. Fie voia Ta - nu a mea!"

Ajuta-ma Doamne!

Dă-mi, Doamne, puterea şi crezul,

Că toate în viaţă-s deşarte,

Dă-mi, Doamne, încrederea-n tine,

Curat să rămân de păcate.



Dă-mi, Doamne, lumina din stele,

Să pot lumina, ca şi ele,

Dă-mi, Doamne, a pietrei putere,

Să pot răsturna clipe grele.



Dă-mi, Doamne, etern cursul apei,

Ce roade încet şi granitul,

Şi lasă-mi etern sacrul clipei,

Să pot suporta asfinţitul.



Şi lasă-mi răgaz de uimire,

Când omul e plin de mistere,

Cuvântul să-mi fie ‘mplinire,

Şi ochii – ocean de iubire.



Şi iartă-mă, Doamne, de toate,

Păcate mereu efemere,

Să pot ca să merg mai departe,

Scăpat de ruşini şi mistere.
                                                              Simina Silvia Şcladan

Pierduta intr-o lume prea mare!

sâmbătă, 25 august 2012

Doamne m-am ratacit ia-ma cu tine acasa!!!

Am pornit la drum ca un copil curios sa cunosc oamenii si toate lucrurile frumoase pe care Dumnezeu le-a facut.Mi-a placut totul,am spus ca tot ce a atins El nu ma poate ranii.Am iubit natura si am iubit oamenii ca pe fratii mei.Am plans langa oricine avea nevoie de umarul meu si m-am bucurat pentru toti.Nu mi-am dorit niciodata lucruri mari si valoroase,mi-am dorit doar prieteni adevarati si iubirea lui.

Nu-mi amintesc sa fi simtit bucurii fara sa platesc cu ceva in schimb si de scurta durata.Am cerut fericire dar nu mai era ,sau poate nu o merit,sau poate exista un destin,o cruce cum spune mama mea.

Am foarte multi ani,zeci decand ratacesc ca o fantoma dupa o clipa de fericire doar a mea.

Cel mai trist este ca nu stiu daca mai am prieteni sinceri si adevarati.

Sunt parca impietrita.....iremediabil.

Cateodata imi spun ca trebuie sa ma schimb.Trebuie sa renunt sa mai cantaresc ce e corect si ce nu e corect.

La ce imi foloseste?In jurul meu zambesc oameni care isi dau cuvantul si nu-l respecta nicidata,zambesc sotiile care isi trateaza jumatatea ca pe un strain sau chiar mai rau si mincinosii care spun orice pana isi ating scopul.

 Eu am doar multe rani si lacrimi la colectie.

Unde m-am pierdut.........unde mi-am pierdut zambetul?

Am citit undeva.....„Fericirea e să stii să îti doresti ceea ce ai deja.”....aiurea.

Ma bucur doar pentru altii in timp ce ei ma privesc cu mila,vreau si eu fericirea mea!

Acum m-am gandit printre lacrimi ca m-am ratacit pe un drum pe care il fac de 30 si ceva de ani.

Valul de oameni care au trecut prin viata mea m-au impins dintr-o parte in alta iar eu ca sa le fac pe plac m-am supus.Dar acum nu mai stiu unde sunt......nu mai gasesc drumul.

Si simt ca am obosit,ma stradui din ce in ce mai putin si sper din ce in ce mai rar sau deloc.

Rugaciune catre Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu

Valuri de patimi mă împresoară; mare necaz şi strâmtorare îmi umplu sufletul o, întru-tot Sfântă Maică, linişteşte sufletul meu cu pacea Fiului tău şi alungă deznădejdea şi întristarea sufletului meu cu harul Său.

Potoleşte furtuna păcatelor mele care mă frig precum un vierme în foc şi stinge-i flăcările.

Umple-mi inima de bucurie, Preacurată Maică şi împrăştie ceaţa nelegiuirilor mele de la faţa mea, căci acestea mă împresoară şi mă tulbură.

Luminează-mă cu lumina Fiului tău. Sufletul meu se simte sfârşit; totul îmi este greu, chiar şi rugăciunea.

Iată-mă, rece ca piatra. Buzele mele şoptesc o rugăciune, dar inima mea nu tresaltă. Necazurile m-au împresurat de pretutindenea.

Topeşte gheaţa din jurul sufletului meu şi încălzeşte-mi inima cu dragostea ta. Nu-mi pun nici o încredere în apărarea venită de la oameni, ci îngenunchez dinaintea ta, o, Prea Sfântă Maică şi Fecioară. Nu mă alunga de la faţa ta, ci primeşte rugăciunea robului tău.

Tristeţea m-a cuprins. Nu mai pot răbda năvălirile diavolilor. Nu am nici o apărare; nici nu aflu loc de refugiu, om nenorocit ce sunt. Sunt pururea biruit în lupta aceasta şi nu am altă mângâiere decât în tine, Preasfântă Maică.

O, nădejde şi apărarea tututror credincioşilor, nu trece cu vederea rugăciunea mea. Amin.

Prea Sfântă Maică a lui Hristos, Prea Curată, Prea Binecuvântată Maică a lui Dumnezeu, vezi cum satana mă izbeşte precum valurile mării lovesc corăbiile!

El mă urmăreşte ziua şi mă tulbură noaptea.

Nu am pace – sufletul meu se pleacă – duhul meu se cutremură.

Grăbeşte, Prea slăvită Maică şi mă ajută!

Roagă-L pe dulcele Domn Iisus Hristos să aibă milă de mine şi să-mi ierte păcatele pe care le-am săvârşit. O, Preasfântă Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, bunătatea ta cea plină de iubire este nesfârşită şi este cel mai mare vrăjmaş al puterilor iadului.

Chiar atunci când cel mai mare păcătos cade în străfundurile iadului, împins de forte diabolice, dacă acesta strigă către tine, tu eşti gata să-1 eliberezi din legăturile iadului.

Slobozeşte-mă şi pe mine. Priveşte cum satana vrea să mă facă să mă împiedic şi să-mi zdrobească credinţa, dar eu îmi pun toată nădejdea în Domnul.

Slavă ţie, ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii. Amin.

Multumesc Bunul Dumnezeu si Parintelui Victor!

Rugaciunea Parintelui Arsenie Boca

Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-ma ca astazi toata ziua sa ma lepad de mine insumi, ca cine stie din ce nimicuri mare vrajba am sa fac si astfel, tinand la mine, sa Te pierd pe Tine.




Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-mi ca rugaciunea Preasfantului Tau nume sa-mi lucreze in minte mai mult decat fulgerul pe cer, ca nici umbra gandurilor rele sa nu ma intunece, caci iata pacatuiesc in tot ceasul.




Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi, ca umblam impiedicandu-ne prin intuneric. Patimile au pus tina pe ochii mintii, uitarea s-a intarit in noi ca un zid, impietrind in noi inimile noastre si toate impreuna au facut temnita in care Te tinem bolnav, flamand si fara haina, asa risipind in desert zilele noastre, umbriti si dosaditi pana la pamant.




Doamne, Cel ce vii intre oameni in taina, ai mila de noi si pune foc temnitei, aprinde dragostea in inimile noastre, arde spinii patimilor noastre si fa lumina sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi, vino si Te salasluieste intru noi, impreuna cu Tatal si cu Duhul Tau cel Sfant. Caci Duhul Sfant se roaga pentru noi cu suspine negraite, cand graiul si mintea raman neputincioase.




Doamne, Cel ce vii in taina, ai mila de noi, caci nu ne dam seama cat suntem de nedesavarsiti si cat esti de aproape de sufletele noastre si cat ne departam noi prin pacatele noastre. Ci lumineaza lumina Ta peste noi, ca sa vedem lumina prin ochii Tai, sa traim in veci prin viata Ta. Lumina si Bucuria noastra, slava Tie! Amin.

Am sperat....

"Am incercat sa schimb lumea dar am obosit destul de repede".

     Ma nemultumeste ce traiesc! Ma pierd adanc in rutina, ma gandesc ca am atatea probleme, ma gandesc ca nimeni nu ma intelege, incerc sa gasesc solutia salvatoare ca intregul curs al vietii mele sa se modifice! Vreau o minune!Acum cateva zile stiam ca te vreau langa mine , azi nu te mai vreau. Am invatat multe ,dar  nu suficient.Am iubit, am visat, am plans, am sperat la o zi mai buna, am castigat, am pierdut, am luptat,am incercat sa zambesc si sa merg mai departe.
Dar in spatele unui zambet se ascund multe.Uneori un zambet e atat de mare incat tremuratul inimii si inimaginabila durere reusesc sa stea chitite in spatele lui , oricat de mari ar fii ele. Puterea de  a poza intr-un om, aparent fara nici o problema paleste intre peretii camerei mele.Fiecare colt al casei e patat cu amintiri mereu vii cu omul care m-a mintit privindu-ma in ochi.
Azi in sufletul meu e liniste, prea multa liniste, goliciune, singuratate.
Ai gresit condamnandu-ma la suferinta si intr-o zi vei stii si tu asta.
Mulţi dintre noi vor descoperi că obstacolul cel mai mare în calea fericirii îl reprezintă relaţiile noastre cu ceilalţi, mai ales relaţiile intime.
 Am devenit insensibila!Ma exteriorizez doar prin tacere si daca ai fii langa mine ,tacerea mea te-ar enerva!!! Sti ca atunci cand taceam aveam ceva pe suflet si ochii mi se umpleau de lacrimi cand ma intrebai ce am patit!!!!!!!De parca ti-ar fi pasat?
Ma simt goala, ma simt ca un peste pe uscat sau ma simt ca o caprioara intr-o padure intunecata plina de sacali…
Si acum ma intreb ......oare sufletul pereche exista doar in cartile prafuite?

Rugaciune de fiecare zi a Sfantului Ierarh Filaret al Moscovei

Doamne, nu ştiu ce să cer de la Tine. Tu unul ştii de ce am nevoie, Tu mă iubeşti pe mine mai mult decît pot să Te iubesc eu pe Tine. Părinte, dă robului Tău cele ce singur nu ştie a le cere.
Nu îndrăznesc să cer nici cruce, nici mîngîiere: numai stau înaintea Ta. Inima mea e deschisă Ţie; Tu vezi trebuinţele mele pe care nu le ştiu eu. Vezi şi fă după mila Ta. Loveşte-mă şi mă tămăduieşte, doboară-mă şi mă ridică. Mă cutremur şi tac cu evlavie înaintea voinţei Tale sfinte şi a căilor Tale celor nepătrunse pentru mine. Mă aduc Ţie jertfă, nu am altă dorinţă decît numai să fac voia Ta; învaţă-mă să mă rog, singur roagă-Te în mine!
Amin