“Dezamagirea pentru un suflet nobil este ceea ce apa rece este pentru metalul fierbinte; il face mai puternic, il tempereaza, il intensifica dar niciodata nu il distruge.” Eliza Tabor
luni, 28 ianuarie 2013
Iubire destramata
Nu cunosc autorul,nu imi apartin versurile dar mi-a placut si sper sa va placa si voua.
A fost candva iubire
La mine-n gând o noapte ai uitat,
Când ruginiul toamnei destramate
A ravasit destinu-mi deghizat
În primaveri si ierni imaculate...
Bat clopote de lut. Ce-a mai ramas?
Cine-o fi vrut sa bat-a despartire?
Eu chiar n-am vrut s-ascult pamântul ars
Cersind ce am crezut c-a fost iubire...
Haotic juramânt ai încrustat
Pe adormite frunze de petunii...
Simteai cum ard si brusc m-ai înghetat
Într-un cristal râvnit de toti nebunii.
Cât de sarac e timpul ce-l mai am!
Bogata-i departarea ca te are…
Prezentul pare-a fi ultimul gram
Din mierea care-ai fost. Acum, esti sare.
Da, tu…acelasi tu pe care-l stiu,
Orbecaind prin ce-a ramas din mine,
Ma-ntrebi: unu plus unu…fac?... nu stiu,
Când totu-n jur ma are doar pe mine.
Spui ca fac doi caci doi am fost... chiar crezi
Ca poti s-aduni si dragostea-mi pierduta?
Atunci de ce ramas-au ochii-ti albastri,
O ecuatie cu o necunoscuta...?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu