Mi-e frica sa.......

La prima vedere, pare absurd – cum să-ți fie frică de ceea ce toți căutăm cu înfirgurare toată viața? Cum să fugi de singurul lucru pe care, declarativ, toți oamenii afirmă că și-l doresc?
Există undeva, țesută în educația multora dintre noi, o frică de momentul în care visele ne vor deveni realitate.
Pentru prima dată în viață nu-mi mai e frică de fericire și pentru prima dată accept că pot să cresc și să evoluez în continuare chiar dacă nu mai sunt mânată de la spate de o veșnică nemulțumire.
Pe vremuri, când mâncam o prăjitură, începeam cu partea care îmi plăcea mai puțin cu gândul că voi lăsa la urmă partea cea mai gustoasă. De prea multe ori, până ajungeam acolo, eram deja sătulă și nu mă mai bucuram. Astăzi încep prăjitura cu partea care-mi place. Și nu pot să nu mă minunez, acum, după drumul atât de lung care m-a adus până aici, cât de simplu e de fapt și cât timp am irosit convinsă că trebuie să fie greu…
Eu cred ca frica nu exista , frica este o iluzie. Iti este frica de ceva ce inca nu s-a intamplat si este probabil sau nu sa se intample, dar nu stii nici tu cu certitudine. Frica este numai in capul nostru, este o poveste, este imaginatia noastra care creeaza scenarii.
Ne este atat de frica sa nu dam cumva gres incat aceasta teama viscerala de esec ne paralizeaza si nici macar nu vrem sa mai incercam. Si continuam sa traim gandindu-ne ce ar fi fost daca si imaginandu-ne viata daca am fi avut curajul de a face alte alegeri.Curajul nu este absenta fricii, ci invingerea ei. Si oamenilor care risca totul pe o carte le este frica. Doar ca ceva din ei este mai puternic, poate dorinta de a realiza ceva, poate ca aleg sa vada partea plina a paharului. Sau poate ca isi imagineaza si ei un eventual esec dar dorinta unei victorii ii face sa mearga inainte.
Si, totusi, cu ce suflet sa spun NU tresaririi mele mistuite de flacara, cu ce uitare sa-mi sterg urma sarutului lui de pe buze, cu ce curgeri de ape sa spal mangaierea aceea care m-a facut sa ma simt cea mai frumoasa femeie din lume?!

Eu, cea mai curajoasa dintre femeile lumii, ma tem sa iubesc din nou. Eu, cea mai dependenta de dragoste dintre toti locuitorii planetei, imi port cu demnitate sevrajul. Imi pedepsesc dorinta sa stea incatusata sub coaste. Si astept, cu lasitate, un semn de dragoste mare, ca sa pot sa iubesc si eu fara teama. Sau macar un semn de mica iubire. Sau macar un semn. O batere din pleoape. Un suspin. Un gand. Ceva…

Iubesc.....

E inimaginabil omule cât de “acasă” mă simt în preajma ta, câtă linişte poate să îmi ofere prezența ta. La brațul tău aş putea păşi ca un orb pentru că aş ştii că eşti acolo şi m-ai ghida oriunde. Doar atât am nevoie, să te ştiu lângă mine şi totul pare mai clar în obscur.

Nu e deloc usor sa tii totul in tine când ai vrea sa urli in gura mare spunând tot ce ai pe inima. Dar cred ca eu nu am curajul sa fac asta.

Sunt un suflet care incearca sa vada cu inima si sa ma bucur de fiecare clipa.

Cateodata imi iese…cateodata nu…dar niciun bai, si maine este o zi. Doresc sa dau un rost vietii …sa dau un rost iubirii…sa dau un rost oricarei intamplari… Visez la ziua in care te voi imbratisa…spunandu-ti ca totul e bine, greul a trecut… Visez la ziua in care imi voi da frau liber sentimentului, si inima nu-mi va fi franta, ci pastrata la loc de cinste.Visez…visez… 

"Viaţa e prea scurtă ca să ascundem în inimă cuvintele însemnate . Iubim pentru că avem nevoie să iubim. Fără asta, viaţa îşi pierde orice noimă, iar soarele încetează să mai strălucească. În clipele cand singurătatea pare să strivească totul, singura cale e să continuam să iubim." Paulo Coelho

Îmi doresc ca visele mele să devină realitate, să văd lumea cu ochii sufletului, să privesc viața cu înțelepciune și maturitate dar și cu zâmbete și optimism, să simt întotdeauna căldura, sprijinul și iubirea celor dragi, să duc o viață demnă, simplă și curajoasă. 

Viața este frumoasă, simplă, minunată, nu ai cum să n-o adori, să nu dorești să ți-o apropii, să nu tânjești după „ banalitatea ” ei. O iubesc și mă bucur că ea îmi întoarce iubirea.