Mi-e frica sa.......

La prima vedere, pare absurd – cum să-ți fie frică de ceea ce toți căutăm cu înfirgurare toată viața? Cum să fugi de singurul lucru pe care, declarativ, toți oamenii afirmă că și-l doresc?
Există undeva, țesută în educația multora dintre noi, o frică de momentul în care visele ne vor deveni realitate.
Pentru prima dată în viață nu-mi mai e frică de fericire și pentru prima dată accept că pot să cresc și să evoluez în continuare chiar dacă nu mai sunt mânată de la spate de o veșnică nemulțumire.
Pe vremuri, când mâncam o prăjitură, începeam cu partea care îmi plăcea mai puțin cu gândul că voi lăsa la urmă partea cea mai gustoasă. De prea multe ori, până ajungeam acolo, eram deja sătulă și nu mă mai bucuram. Astăzi încep prăjitura cu partea care-mi place. Și nu pot să nu mă minunez, acum, după drumul atât de lung care m-a adus până aici, cât de simplu e de fapt și cât timp am irosit convinsă că trebuie să fie greu…
Eu cred ca frica nu exista , frica este o iluzie. Iti este frica de ceva ce inca nu s-a intamplat si este probabil sau nu sa se intample, dar nu stii nici tu cu certitudine. Frica este numai in capul nostru, este o poveste, este imaginatia noastra care creeaza scenarii.
Ne este atat de frica sa nu dam cumva gres incat aceasta teama viscerala de esec ne paralizeaza si nici macar nu vrem sa mai incercam. Si continuam sa traim gandindu-ne ce ar fi fost daca si imaginandu-ne viata daca am fi avut curajul de a face alte alegeri.Curajul nu este absenta fricii, ci invingerea ei. Si oamenilor care risca totul pe o carte le este frica. Doar ca ceva din ei este mai puternic, poate dorinta de a realiza ceva, poate ca aleg sa vada partea plina a paharului. Sau poate ca isi imagineaza si ei un eventual esec dar dorinta unei victorii ii face sa mearga inainte.
Si, totusi, cu ce suflet sa spun NU tresaririi mele mistuite de flacara, cu ce uitare sa-mi sterg urma sarutului lui de pe buze, cu ce curgeri de ape sa spal mangaierea aceea care m-a facut sa ma simt cea mai frumoasa femeie din lume?!

Eu, cea mai curajoasa dintre femeile lumii, ma tem sa iubesc din nou. Eu, cea mai dependenta de dragoste dintre toti locuitorii planetei, imi port cu demnitate sevrajul. Imi pedepsesc dorinta sa stea incatusata sub coaste. Si astept, cu lasitate, un semn de dragoste mare, ca sa pot sa iubesc si eu fara teama. Sau macar un semn de mica iubire. Sau macar un semn. O batere din pleoape. Un suspin. Un gand. Ceva…