Îmi plac oamenii care-și păstrează în sertare ascunse amintirile. Cei care nu se tem de trecut și de viitor. Îmi plac oamenii care-și asumă gesturi, legături, spuse, vise, priviri, dorințe…
Nu-ţi pot promite existenţa, a fi cu tine până la infinit.
Nici tu, nici eu nu suntem gări, nu suntem trenuri, nu avem program fix de salvare a celuilalt, de recuperare a vieţii, de ajuns la destinaţii fixe. Ştim doar ce suntem acum.
Temporar avem o relaţie. Eu pentru că scriu, tu pentru că mă citeşti. Încă…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu