duminică, 21 august 2011

Amintiri triste



Imi amintesc si acum , fiecare clipa si fiecare gest din tot ce a fost.  Imi pareai cel mai inteligent om din lume, ideile tale pareau supranaturale in toata necunostinta mea. Eu,  un suflet pur in cautarea pasilor vietii.Cautam dragoste, cautam pe cineva sa ma invete sa iubesc si sa fiu iubita.  Iti analizam fiecare gest si erai plin de afectiune. Stiam ca nu e bine sa ma implic, era un teren alunecos si prapastios. Mi-ai zis ca nu ai iubit niciodata,iar eu sunt prima si ultima ta iubire. Ce pacat, nu stii cat de dulce e dragostea, cata bucurie iti poate aduce.M-am daruit cu totul si am gresit. Am omis sa mai pastrez un pic si pentru mine, ceva pentru care sa te intorci, poate, candva.Acum , cand stau si meditez ce anume am gresit vad multe. Vad si cat de mult ai gresit tu. Cel mai tare ma doare ca m-am lasat purtata de sentimente si calcata in picioare, iar acum nu mai exista nici respect. Pentru ca eu nu am stiut sa ma respect si te-am lasat sa ma umilesti. Pentru ca ti-am iertat cuvintele, gesturile, faptele, ti-am iertat ca eram ultima in viata ta, ca te juca cu mine cu mintea si sufletul meu.M-am izolat, mereu in casa intre cei patru pereti ai camerei mele, asteptand cel mai mic semn de dorinta ca tu sa iti petreci un timp cu mine. Dar nu…critici, reprosuri, vorbe fara rost, mult prea dureroase. Nu iti pasa cat ma ranesti, nu conta. Iti varsai nervii pe mine mereu.De ce?De ce atata ura?Doar luptam pentru amandoi, ma straduiam sa ne fie bine. Tu luptai doar pt ceilalti…eram pe ultimul loc in toata existenta.
Vedeam in tine un barbat puternic, un om pe care te poti baza, un real sprijin. Pe parcurs te-ai schimbat radical. Sau poate asta erai si eu am vazut altceva pentru ca te-am privit cu ochii sufletului . Nu vedeam bine.Imi doream afectiune, vroiam pe cineva sa ma respecte, sa ma iubeasca, sa ma rasfete.As fi fost in stare sa traiesc si intr-o oaza in desert, sa ma hranesc doar cu dragostea , sa respir doar cu rasuflarea ta, numai sa fim noi doi si atat. Am visat prea mult,trebuie sa ma trezesc. 
Eram o jucarie frumoasa, o papusa in viata ta, un suflet slab de inger care ceda la orice vorba goala de-a ta. M-am daruit cu totul si ti-am daruit tot ce aveam, fara sa imi pese de repercursiuni. Tu..ai fi renuntat la mine doar sa nu renunti la nimic din viata ta.
 Ai gresit condamnandu-ma la suferinta si intr-o zi vei stii si tu asta. Acum nu te lasa orgoliul si egoismul care au pus stapanire pe tine. 
Drum bun…...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu